Meloterapie

Ce este meloterapia?

Meloterapia este o abordare terapeutică ce folosește muzica pentru a ajuta oamenii să își îmbunătățească sănătatea mintala și bunăstarea, în general. Este cunoscut în comunitatea medicală și dovedit științific faptul că, muzica poate să modifice undele cerebrare și frecvența cardiacă.

Muzica afectează multe zone ale creierului, inclusiv regiunile implicate în emoție, cunoaștere, senzație și mișcare. Acest fapt, combinat cu natura atrăgătoare a muzicii și diversitatea formelor muzicale, face ca muzica să fie eficientă în mod unic în tratamentul unei game largi de probleme fizice și mentale, inclusiv depresie, anxietate și hipertensiune. Abilitățile și talentele muzicale nu sunt necesare pentru a participa la o astfel de ședință, de aceea terapia prin muzică este potrivită pentru oricine.

Când a apărut meloterapia?

Muzica a fost folosită ca instrument terapeutic încă din vremurile străvechi.

Pitagora privea muzica ca fiind un remediu uimitor pentru corp și afecțiunile psihice.

Democritus spunea că “în multe boli, sunetul flautului este un remediu suprem.”

“Therapeia”, așa cum este definită de Liddell and Scott, denotă serviciul oferit bolnavilor, îngrijirea, remedierea, vindecarea.

Prin urmare, putem spune că meloterapia înseamnă tratamentul bolii cu ajutorul muzicii.

Sunetul este principalul element prin care cele mai multe animale superioare exprimă și stârnesc emoția; este folosit ca avertisment pentru pericole și precede limbajul.

Cu o astfel de existență strâns legată și adânc înrădăcinată a semnificației sunetului și a vieții, geneza și creșterea atât a muzicii, cât și a medicinei și a asocierii lor se pierd în trecut.[1]

În ce constă terapia cu muzică?

Muzica afectează creierul într-un mod foarte complex. Toate aspectele muzicii, inclusiv tonul, tempo-ul și melodia, sunt procesate în diferite zone ale creierului.

De exemplu, cerebelul procesează ritmul, lobii frontali decodează semnalele emoționale create de muzică și o mică porțiune a lobului temporal drept ajută la înțelegerea tonului.

Centrul de recompensă al creierului, numit nucleul accumbens, poate produce chiar semne fizice puternice de plăcere, cum ar fi pielea de găină, atunci când aude muzică puternică.

Muzicoterapia poate folosi aceste reacții fizice profunde, pe care corpul le are când ascultăm muzică, pentru a ajuta persoanele cu afecțiuni de sănătate mintală.

Tipuri de meloterapie

Meloterapia analitică: meloterapia analitică te încurajează să improvizezi din voce sau la un instrument pentru a-ți exprima gândurile inconștiente, la care poți reflecta și discuta cu terapeutul tău după aceea.

• Terapia muzicală Benenzon: acest format combină câteva concepte de psihanaliză cu procesul de a face muzică. Terapia muzicală Benenzon include căutarea „identității tale muzicale”, care descrie sunetele externe care se potrivesc cel mai bine stării tale psihologice interne.
• Terapia cognitiv-comportamentală prin muzică (CBMT): Această abordare combină terapia comportamentală cognitivă (CBT) cu muzica. În CBMT, muzica este utilizată pentru a întări unele comportamente și a le modifica pe altele. Această abordare este structurată, nu improvizată, și poate include ascultarea muzicii, dansul, cântatul din voce sau la un instrument.
• Muzicoterapie comunitară: acest format este axat pe utilizarea muzicii ca modalitate de a facilita schimbarea la nivel de comunitate. Se face într-un cadru de grup și necesită un nivel ridicat de implicare din partea fiecărui membru.
• Terapia muzicală Nordoff-Robbins: De asemenea, numită terapie muzicală creativă, această metodă implică cântatul la un instrument (adesea un țambal sau tobă) în timp ce terapeutul acompaniază folosind alt instrument. Procesul de improvizație folosește muzica ca modalitate de a ajuta la exprimarea de sine.
• Metoda Bonny cu imagini/muzică ghidate (GIM): Această formă de terapie folosește muzica clasică ca modalitate de stimulare a imaginației. În această metodă, explici sentimentele, senzațiile, amintirile și imaginile pe care le experimentezi în timp ce asculți muzica.
• Psihoterapie vocală: în acest format, realizezi diverse exerciții vocale, sunete naturale și tehnici de respirație pentru a te conecta cu emoțiile și impulsurile. Această practică este menită să creeze un sentiment mai profund de conexiune cu tine însuți.

Pentru ce afecțiuni/boli este benefică meloterapia?

Cercetările realizate până în prezent susțin eficacitatea terapiei prin muzică în șase domenii: psihologic, emoțional, fizic, spiritual, cognitiv și social.

• Muzica poate atrage emoții reprimate (îmbuteliate) care pot fi apoi eliberate.
• Muzica poate diminua sentimentele de izolare.
• Poate îmbunătăți starea de spirit.
• Poate contribui la scăderea depresiei.[2]
• Reduce anxietatea.
• Crește stima de sine.
• Ajută la managementul stresului.

• Muzica poate afecta corpul prin modificarea ritmului cardiac și scăderea tensiunii arteriale și a ritmului de respirație.
• Poate îmbunătăți dezvoltarea sau procesarea motorie
• Poate facilita relaxarea și îmbunătăți somnul[3]
• Poate stimula fizic mișcările conștiente sau inconștiente ale corpului, cum ar fi atingerea degetelor de la picioare sau mișcările mari ale corpului și îmbunătățirea mersului și a vorbirii.
• Poate contribui la gestionarea și / sau distragerea atenției de la durere
• Poate reduce episoadele de astm
• Poate contribui la reducerea durerii[4]
• Ajută copiii prematuri să crească în greutate și să doarmă mai bine
• Ajută persoanele cu boala Parkinson să își îmbunătățească funcțiile motorii.

Muzica te poate deschide spiritual și îți poate permite ție și familiei tale să vă explorați propriile credințe spirituale.

• Muzica poate oferi un sentiment sporit de control.
• Poate contribui la creșterea abilităților de a face față provocărilor
• Reduce efectele demenței.

• Muzica poate aduce oamenii împreună, nu doar la adunări mari, cum ar fi petreceri sau nunți, ci în experiențe mai informale, intime, comune, cum ar fi o cameră de spital
• Ajută copiii autiști să își îmbunătățească comunicarea.

Cum decurge o ședință de meloterapie?

Metodele de intervenție utilizate în meloterapie sunt împărțite în tehnici active și receptive. Când o persoană face muzică, fie prin voce, incantație, cântatul la instrumente muzicale, compunând sau improvizând muzică, acea persoană folosește tehnici active. Tehnicile receptive, pe de altă parte, implică ascultarea și răspunsul la muzică, cum ar fi prin dans sau analiza versurilor. Tehnicile active și receptive sunt adesea combinate în timpul tratamentului și ambele sunt utilizate ca puncte de plecare pentru discutarea sentimentelor, valorilor și obiectivelor.

Atunci când aleg muzica, terapeuții își bazează adesea selecțiile pe principiul Iso, care afirmă că este mai probabil ca muzica să aibă influență dacă se potrivește cu starea actuală a unui individ. Prin urmare, terapeuții încearcă să se asigure că versurile și melodia unei piese muzicale selectate sunt bine potrivite cu starea de spirit și starea psihologică a persoanei în terapie.

Compoziția este folosită adesea în muzicoterapie și poate implica scrierea de piese originale sau modificarea celor existente, aceasta din urmă fiind o abordare mai structurată a scrierii. O persoană poate modifica o melodie schimbând unele dintre cuvinte sau rânduri, adăugând versuri noi sau scriind versuri complet noi pentru a se potrivi cu melodia existentă. În cazurile în care melodiile sunt compuse liber, terapeutul poate oferi o emoție sau un subiect care să servească drept punct de plecare.

Muzicoterapia poate fi utilizată într-o varietate de moduri:

• Când o persoană întâmpină dificultăți de comunicare după un accident vascular cerebral, cântatul cuvintelor sau a frazelor scurte setate pe o melodie simplă, pot stimula vorbirea și fluența.
• O persoană cu abilități motorii afectate își poate îmbunătăți abilitățile motorii fine cântând melodii simple la un pian sau bătând la tobe. Ascultarea unui stimul ritmic, cum ar fi un metronom, poate ajuta, de asemenea, o persoană să inițieze, să coordoneze și să temporizeze mișcările sale.
• Un terapeut ar putea cânta o piesă muzicală pentru copiii cu autism care au abilități sociale limitate și le poate cere să-și imagineze starea emoțională a persoanei care a creat muzica sau a persoanei care o cântă. Acest lucru poate ajuta o persoană cu autism să dezvolte sau să consolideze capacitatea de a lua în considerare emoțiile pe care le experimentează alții.
• Grupurile care cântă la tobe au fost folosite pentru a induce relaxarea, a oferi un mijloc de exprimare a emoțiilor și pentru a încuraja conexiunea socială în rândul membrilor unui grup. Membrii grupului se pot așeza în cerc cu toba de mână, în timp ce terapeutul îi conduce în activități care pot implica membrii grupului care bat unul câte unul sau toți odată. Cei care fac parte din cerc pot fi rugați să exprime cum se simt cântând un ritm pe tobă lor sau grupului i se poate cere să improvizeze muzică ca mijloc de creștere a coeziunii grupului.
• Muzica ar putea fi încorporată în imagini ghidate sau tehnici de relaxare musculară progresivă pentru a spori eficacitatea acestor metode.

Concluzii

Terapia prin muzica aduce în general rezultate pozitive, dar nu este recomandată ca tratament independent pentru probleme medicale și psihiatrice grave. În timp ce muzica poate ajuta la ameliorarea unora dintre simptomele acestor afecțiuni, pot fi necesare și alte forme de tratament, cum ar fi medicamente, kinetoterapie sau psihoterapie integrativa.

Mai mult, deși este posibil ca orice formă de muzică să fie utilizată eficient în terapia muzicală, nu toți indivizii vor considera că fiecare tip de muzică este terapeutic. Beneficiul unui anumit tip de muzică va depinde adesea de preferințele individului și de afecțiunea sa, iar unele forme muzicale pot provoca agitație. Pentru a obține succesul prin muzicoterapie, un terapeut va trebui să se asigure că sunt luate în considerare preferințele muzicale ale individului în tratament.