Prin terapia de cuplu, partenerii reușesc cu ajutorul psihoterapeutului să își dea seama care sunt obstacolele ce stau în calea relației lor. Ei lucrează împreună pentru a găsi o metodă eficientă de a depăși acele obstacole.
Într-un cuplu, problemele pot fi diverse. Unele vin din interior, cum este comunicarea deficitară, altele din exterior, precum presiunea socială de a aduce pe lume un copil sau gestionarea ineficientă a bugetului.
Un psihoterapeut specializat în terapia de cuplu poate aduce beneficii atunci când vorbim despre neînțelegerile din relația de cuplu.
Cu toate acestea, sunt situații în care terapia nu funcționează.
Deși aceasta își propune să dea partenerilor o metodă prin care să își poată declara nemulțumirile astfel încât să ajungă la un consens, e necesar să avem în vedere că în acest proces intervin o serie de factori cu care ambii indivizi trebuie să fie de acord în prealabil.
În continuare, vom vedea care sunt acei factori care pot restricționa buna funcționare a terapiei de cuplu.
Terapia de cuplu tinde să aibă rezultate cu atât mai de succes pentru cuplurile care se angajează să rămână împreună și recunosc că pot beneficia de ajutorul unei părți terțe. dr. Alyssa Austern, Psy.D, psiholog clinic specializat în cupluri și familie
Concepții greșite cu privire la terapia de cuplu
Implicarea individuală
Ceea ce mulți oameni tind să creadă în mod eronat este că în terapia de cuplu simpla prezență în cadrul ședințelor este suficientă pentru a rezolva problemele cuplului.
Aceștia mizează pe competențele terapeutului și, deși este un aspect demn de luat în calcul, indiferent de abilitățile lui, terapeutul nu va rezolva niciodată problemele singur. Neînțelegerile nu pot fi rezolvate în mod miraculos.
Terapeutul se află în poziția de „arbitru”, mediator sau deschizător de orizonturi, în ceea ce privește oferirea unei strategii optime de comunicare între parteneri.
O cerință indispensabilă a terapiei de cuplu este ca ambii parteneri să participe activ în cadrul ședințelor, investind timp și devotament. Doar așa se ajunge la rezultate vizibile.
Citește și: Terapie de cuplu tipuri: Care este mai potrivită?
De aceea, în timpul ședinței oamenii trebuie să ia la drum cu ei sinceritate, deschidere și dorință, iar după și între ședințe să facă practică acasă.
Așteptarea ca celălalt să se schimbe
Satisfacția resimțită atunci când avem dreptate este nemărginită.
Ea este una dintre plăcerile vinovate ale oamenilor care le-a asigurat dintotdeauna supraviețuirea. Avem nevoie să știm că avem dreptate cu privire la un aspect din realitate pentru a ne confirma mecanismul de gândire.
Însă, de multe ori această predispoziție se manifestă prin rezultate tragice, așa cum este și în relația de cuplu.
Psihoterapeuții alarmează că tot mai mulți oameni vin la terapie de cuplu motivați de ideea că partenerul trebuie să-și schimbe comportamentul, având în spate presupunerea că numai ei au dreptate în privința unei situații.
Această atitudine este greșită deoarece are în centrul său concepția că doar un partener are dreptate. Se creează astfel o barieră de comunicare care nu lasă loc de empatie și automat sfidează eventualele rezultate.
Terapia de cuplu nu este pentru relațiile abuzive
Terapia de cuplu va fi cel mai probabil contraproductivă într-o relație abuzivă, din mai multe motive.
Unul dintre ele este că acest tip de terapie își asumă cooperarea în relație, iar problemele sunt bazate pe o neînțelegere sistemică între cele două părți.
Într-o relație abuzivă, obiectivele reciproce nu pot fi atinse deoarece ele nu există, membrul abuziv nefiind interesat de egalitate.
Încercând să transmită mesajul că problema se produce din cauza ambilor membri ai relației (cel puțin parțial), terapia de cuplu nu reușește decât să pună mai multe paie pe foc, deoarece cel ce agresează capătă încredere, iar victima cred că este cumva vinovată de instigarea abuzului.
Citește și: Ce inseamna o relatie sanatoasa?
Într-o altă abordare a terapiei de cuplu, ambii membri ai relației sunt învățați să se concentreze asupra sentimentelor lor.
Într-o relație abuzivă, cel ce abuzează petrece deja mult timp concentrându-se asupra sentimentelor sale și insuficient timp concentrându-se asupra sentimentelor altor persoane (în special ale partenerului său).
Așadar, în astfel de relații este necesară o cu totul altă abordare.
Una dintre soluții ar putea fi:
- Este posibil să fie nevoie de terapie individuală, înainte de cea de cuplu
Problemele de cuplu nu sunt întotdeauna cele care trebuie rezolvate primele.
În procesul terapiei de cuplu, dacă va constata că este necesar, psihoterapeutul va direcționa unul sau ambii parteneri spre terapia individuală. El le va propune să revină la terapia de cuplu dacă mai simt ulterior nevoia.
Uneori traume personale din trecut, din copilărie sau din relațiile de mai târziu, se răsfrâng asupra vieții de cuplu.
Atunci când se face pasul spre terapia de cuplu, scopul este să fie rezolvate probleme existente în prezent, din relația actuală. De aceea, aceasta nu poate funcționa când unul sau ambii parteneri sunt ancorați în trecut.
- Prea târziu pentru terapia de cuplu
Terapeuții specializați în terapia de cuplu aduc în discuție faptul că momentul în care cuplurile vin la terapie este foarte important.
Se întâmpla ca, atunci când ajung la ușa terapeutului, partenerii să fi epuizat deja toate opțiunile pe care le aveau la dispoziție pentru reaprinderea „scânteii” de altă dată.
În situații de genul, când procesul de separare s-a instalat, nici măcar terapeutul nu mai poate face ceva în această privință.
Când pur și simplu nu mai există dragoste, adevărul este că nu poți forța o relație să funcționeze. Dacă nu mai ești fericit și ai epuizat toate opțiunile, este în regulă să spui că relația nu funcționează și să mergi mai departe.
- Psihologul nu este potrivit
Un punct foarte important, de asemenea, este ca cuplul să rezoneze cu terapeutul.
Compatibilitatea se poate testa în mai multe feluri.
Dacă în cadrul ședințelor predomină o atmosferă de siguranță, confortabilă, unde membri relației simt că nevoile lor sunt ascultate, atunci se produce fenomenul în care sunt pregătiți să accepte sfaturile terapeutului.
În caz contrar, este în regulă să te îndrepți spre alt terapeut.
Până la urmă, sunt în joc banii, timpul și relația ta.
Articol revizuit de Psihoterapeut Alexandra Filotti
Sursa foto: https://www.instagram.com/cottonbro/
