Nu o să ți se pară surprinzător că relaxarea este o strategie care te poate ajuta să dormi mai bine. De fapt, adoptarea unei rutine înainte de culcare poate fi incredibil de utilă pentru cei care au dificultăți în a adormi.
Mulți oameni folosesc deja o metodă de relaxare înainte de a merge la culcare. Aceasta poate fi lectura, ascultarea muzicii, o baie caldă, rugăciunea sau alte activități. Aceste rutine pregătesc atât mintea, cât și corpul, pentru somn.
Cu toate acestea, când nivelul de stres este ridicat, pare că nimic din ce încerci nu te poate face să reușești să adormi. Dacă adormi cu greu și te trezești în timpul nopții, acestea pot fi simptome ale insomniei.
Din fericire, tehnicile de relaxare împreună cu biorezonanță te pot ajuta în această privință. Înainte de a apela la somnifere, cercetează această metodă care îți poate îmbunătăți semnificativ somnul.
Cum funcționează biorezonanța pentru tratamentul insomniei?
Biorezonanța pentru insomnie este o tehnică de antrenament care transmite informații despre funcții corporale ale pacientului care de obicei sunt considerate în afara controlului conștient.
Când este tratată insomnia, biorezonanța este adesea folosită împreună cu tehnici de relaxare sau alte abordări comportamentale. Scopul este de a ajuta conștientizarea cu privire la procesele fiziologice, astfel încât să poată fi obținut controlul asupra lor.
De exemplu, biorezonanța poate ajuta oamenii să recunoască atât când au un răspuns exagerat la stres fizic, cât și la ceea ce răspund. În cele din urmă, se crede că acest lucru îi ajută pe oameni să învețe să-și controleze și să minimizeze răspunsul la stres, ducând astfel la un somn mai sănătos.
Biorezonanța presupune folosirea unor senzori plasați pe piele pentru a urmări diverse activități ale organismului:
- Activitatea musculară
- Tensiunea
- Temperatura pielii
- Undele cerebrale
- Transpirația
- Ritmul cardiac.
Pe un ecran, vei vedea afișat nivelul tensiunii sau activității tale musculare. Astfel, în timp ce vezi care sunt indicii acestor activități, îți poți dezvolta strategii pentru a reduce tensiunea.
De exemplu, una dintre tehnicile cu care se lucrează este încetinirea respirației, dacă respiri profund îți poți reduce tensiunea.
Biorezonanța este un adjuvant foarte util pentru tehnicile de relaxare.[1] Prin utilizarea acesteia, poți observa în mod obiectiv care e nivelul tău de relaxare. De exemplu, îți poți atașa un senzor la încheietură, astfel încât să măsoare ritmul cardiac.
Pe măsură ce încerci să devi mai relaxat prin relaxarea musculară progresivă sau prin respirație profundă, poți urmări cum se modifică ritmul cardiac. Poți chiar să îți stabilești obiective știind care este ritmul cardiac atunci când te simți pe deplin relaxat.
Senzorii împreună cu monitorul biorezonanței te pot conduce spre succes în utilizarea tehnicilor de relaxare pentru insomnie.
Tehnici de relaxare și biorezonanță în tratamentul insomniei
Când suferi de insomnie, este posibil să ai dificultăți crescute în a face tranziție naturală de la starea de veghe la starea de odihnă. Tehnicile de relaxare și biorezonanța pot fi instrumente utile pentru a îmbunătăți această tranziție.
Relaxarea este un mijloc de a elibera treptat tensiunea pe care o menții inconștient în corpul tău. Relaxarea progresivă, de exemplu, se concentrează asupra mușchilor, deoarece aceștia sunt sub controlul tău. Tehnica evidențiază în același timp legătura dintre mintea și corp.
Exerciții de relaxare utilizate în terapia cu biorezonanță pentru insomnie pot fi:
- Respirația profundă
- Relaxare progresivă a mușchilor
- Imagini ghidate
- Meditația Mindfulness.
Relaxarea progresivă
Relaxarea progresivă este una dintre tehnicile de relaxare folosite pentru insomnie. Aceasta presupune relaxarea progresivă a grupelor de mușchi, începând de la cap, până la picioare.
Acest exercițiu poate promova odihna și somnul și poate reduce, în același timp, simptomele insomniei. Dacă este însoțită de biorezonanță, relaxarea progresivă pentru insomnie produce rezultate extraordinare!
Începând cu mușchii feței, aceștia trebuie încordați ușor timp de una sau două secunde și apoi relaxați. Procedura se repetă de mai multe ori pentru toate grupele de mușchi. De obicei, ordinea este următoarea:
- Maxilar și gât
- Umeri, brate, brate inferioare, degete
- Piept, abdomen
- Fese, coapse, gambe și picioare.
- Acest ciclu poate fi repetat timp de 45 de minute, dacă este necesar.
Studii despre terapia cu biorezonanță pentru insomnie
Psihologii care lucrează cu tulburările somnului folosesc biorezonanța pentru tratamentul insomniei. Cel mai adesea ei antrenează pacienții să relaxeze muschiul frontal folosind biorezonanța EMG (electromiograma).
Odată antrenați cu biorezonanță, pacienții își pot aplica, fără echipament, strategiile de relaxare atunci când încearcă să se culce. Studiile privind biorezonanța EMG pentru insomnie arată că aceasta efectele acesteia sunt mai mult decât un efect placebo. [2]
Au fost dezvoltate forme de biorezonanță specifice pentru insomnie. Un tip condiţionează undele EEG theta. Condiționarea Theta a fost folosită cu succes pentru indivizii a căror încercare de a adormi este inhibata de un „potop de gânduri” asociate cu tensiune și anxietate. [3]
Undele Theta EEG definesc stadiul 1 al procesului prin care treci înainte să adormi; adică, faza de tranziție între veghea completă și somnul limpede. Undele Theta indică o etapă foarte profundă de relaxare, caracteristică meditației avansate.
Odată cu apariția undelor theta, pacienții nu experimentează o minte goală, ci raportează în schimb că conținutul gândirii lor se schimbă de la gânduri tulburătoare la teme mai plăcute.
Studii
1. Biofeedback Therapies for Chronic Insomnia: A Systematic Review https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/31123938/
2. Van Oot PH, Lane TW, Borkovec TD. Sleep disturbances. In: Adams HE, Sutker PB (eds). Comprehensive Handbook of Psychopathology. New York: Plenum; 1984:683-723.
3. Lubar JF. Electroencephalographic biofeedback and neurological applications. In: Basmajian JV (ed). Biofeedback Principles and Practice for Clinicians. Baltimore, MD: Williams and Wilkins; 1989:67-90.
Sursa foto: freepik.com