Proiectul isi propune dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale prin dans-terapie imbinata cu dansul creativ, metoda Ways of Seeing adusa din SUA pentru copiii prescolari neurodiversi si/sau cu dizabilitati, cat si imbunatatirea competentelor parintilor, educatorilor si terapeutilor ce lucreaza cu acesti copii.
Obiectivele proiectului:
(1) dezvoltarea abilitatilor socio-emotionale pentru copiii prescolari neurodiversi
(2) dezvoltarea abilitatilor non-verbale si relationale ale parintilor si educatorilor implicati in lucrul cu copiii neurodiversi si/sau cu dizabilitati, respective cei neruotipici.
(3) realizarea lucrarii de cercetare pentru demonstrarea importantei dans-terapiei prin metoda WOS in dezvoltarea socio-emotionala a copiilor prescolari si sprijinirea educatiei timpurii.
Evaluarea competentelor emoționale din perspectiva a trei dimensiuni – instrumentul folosit Screening-ul competențelor emoționale, varianta pentru educatori:
• înțelegerea emoțiilor,
• exprimare emoțiilor și
• autoreglare emoțională
Evaluarea competențele sociale din perspectiva a trei dimensiuni – instrumentul folosit Screening-ul competențelor sociale, varianta pentru educatori:
• complianța la reguli,
• relaționare socială și
• comportament prosocial.
Evaluarea eforturilor Laban de mișcare:
1. Care sunt calitățile efortului care descriu cel mai bine mișcările realizate de copil:
a. Spațiu (‟unde” – atenție) – mișcări directe / indirecte
b. Timp (“când” – decizie) – mișcări rapide / lente
c. Forța (“ce” – intenție) – mișcări puternice / ușoare
d. Flow (“cum” – progresie, precizie, continuitate) – mișcări tensionate / libere
2. Efortul predominant în secvențele de mișcări
3. Contextul în care apare efortul predominant
4. Frecvența efortului predominant (niciodată, rar, deseori, tot timpul)
În urma aplicării programului de dans-terapie îmbinat cu dans creativ prin metoda Ways of Seeing se pot observa următoarele:
• Diferențele cele mai semnificative între evaluarea pretest și post-test a dezvoltării socio-emoționale au fost înregistrate pentru categoria de vârstă 4-5 ani, în timp diferențele sunt mult mai mici, dar prezente în cazul categoriei 5-7 ani. Aceste diferențe apar atât ca urmare a gradului de severitate al diagnosticului (cei cu grad mic au înregistrat scoruri mai mari și diferențe semnificative între pre și post-test, în timp ce cei cu un grad de severitate mai mare au înregistrat scoruri mai mici și diferențe mai mici între pre și post-test), cât și ca urmare a punctajului inițial realizat de unii copii cu vârsta 5-7 ani care este destul de ridicat (exp. aproximativ 100 de puncte la competențele sociale dintr-un total de 120, respectiv 80 de puncte la competențele emoționale dintr-un total de 90 de puncte). De asemenea, expunerea mai îndelungată la contexte care să permită exprimarea socio-emoțională, cât și nivelul de activitate, respectiv pasiunea pentru dans și mșcare face diferența între categoriile de vârstă. La vârstele mai mici dorința de mișcare și plăcerea pentru dans este mult mai mare și scade odată cu înaintarea în vârstă.
• Competențele sociale au fost mult mai dezvoltate pentru copiii neurodiverși cu vârsta 4-7 ani față de cele emoționale. Pentru categoria de vârstă 4-5 ani, se poate observa că cele mai mari îmbunătățiri se înregistrează la nivelul competențelor sociale, relaționarea socială fiind cea mai mare, urmată de complianța la reguli, în timp ce la nivelul competențelor emoționale, diferențele de medie cele mai mari se observă la nivelul autoreglării emoționale. Pentru categoria de vârstă 5-7 ani, diferența de medie cea mai mare este remarcată la nivelul autoreglării emoționale, în timp ce la nivelul competențelor sociale diferența de medie cea mai mare este remarcată la nivelul relaționării sociale. Prin urmare competența socială cea mai dezvoltată pentru 4-7 ani este relaționarea socială, iar competența emoțională cea mai dezvoltată este autoreglarea emoțională.
• Există o corelație semnificativă între gradul dezvoltării eforturile Laban de mișcare și cel al dezvoltării socio-emoționale. Pentru cazul cu cea mai mare evoluție atât la nivelul competențelor emoționale, cât și sociale se poate observa nu numai o diversificare a eforturilor, respective a calităților manifestate, cât și o anumită combinație de calități care conduc la o creștere a autoreglării emoționale, a relaționării sociale printre celelalte. Această combinație este formată din mișcări directe în spațiu, lente ca ritm/timp, ușoare ca forță, și libere ca flow. Din studiul de caz cu cea mai mică evoluție a competențelor socio-emoționale, putem spune că nu este suficientă o diversificare a eforturilor, respectiv a calităților cât mai ales a tipurilor de combinații între calități. Combinația de calități manifestată la final de program de acest ultim caz, respectiv mișcări indirecte în spațiu, rapide ca ritm/timp, puternice ca forță, și tensionate ca flow nu duc la o evoluție a competențelor socio-emoționale. Acest aspect confirmă cele spuse de Laban și Maletic (1987), Tortora (2015), că o combinație de anumiți factori pot indica anumite emoții, stări, fiind folosiți pentru anumite acțiuni.
În concluzie, pot afirma că dans-terapia și dansul creativ prin metoda ‟Ways of Seeing” este mai eficientă pentru copiii neurodiverși 4-5 ani, decât 5-7 ani, și mai eficientă în dezvoltarea competențelor sociale decât emoționale pentru copii neurodiverși cu vârsta între 4-7 ani. De asemenea, calitățile mișcării relevă nu numai informații despre stările emoțional-afective ale copiilor, cât combinația de eforturi directe în spațiu, lente ca ritm/timp, ușoare ca forță, și libere ca flow duc la o creștere semnificativă a competențelor socio-emoționale decât mișcările indirecte în spațiu, rapide ca ritm/timp, puternice ca forță, și tensionate ca flow. Un asemenea program este mult mai eficient, cu rezultate mai rapide în timp pentru copiii neurodiverși cu nivel de severitate ușor, decât cei moderați/gravi.
