Această descoperire are implicații semnificative pentru prevenirea hipertensiunii arteriale și a bolilor cardiovasculare, punând într-o lumină bună potențialele beneficii pentru sănătate ale acestei arte marțiale antice chinezești.
Tai chi este o veche artă marțială chineză care a evoluat într-o formă grațioasă de exercițiu. Înrădăcinat în principiile medicinei tradiționale chineze, Tai chi-ul combină mișcările lente și curgătoare cu respirația concentrată și concentrarea mentală. Spre deosebire de exercițiile aerobice, tai chi-ul pune accent pe mișcări blânde, deliberate și pe o mentalitate meditativă. Practica este adesea denumită „meditație în mișcare” și promovează echilibrul energiei vitale, sau Qi, în interiorul corpului. Cu originile sale în artele marțiale, tai chi-ul a câștigat popularitate în întreaga lume ca abordare holistică pentru îmbunătățirea bunăstării fizice și mentale. Natura sa ritmică și cu impact redus îl face potrivit pentru persoane de orice vârsta. Tai chi nu este doar o formă de exercițiu, ci și o practică de mindfulness care favorizează relaxarea și armonia între minte și corp.
Înțelegerea prehipertensiunii:
Prehipertensiunea, caracterizată printr-o tensiune arterială sistolică (TAS) de 120 până la 139 mmHg și/sau o tensiune arterială diastolică (TAD) de 80 până la 89 mmHg, servește drept semn de avertizare critic. Persoanele cu prehipertensiune prezintă un risc crescut de a dezvolta hipertensiune arterială, boli cardiovasculare, boli coronariene, accident vascular cerebral și atac de cord. Diagnosticarea și intervenția precoce sunt cruciale pentru atenuarea acestor riscuri.
Despre studiu:
Cercetarea efectuată de CACMS a implicat 349 de participanți cu vârsta cuprinsă între 18 și 65 de ani, dintre care 51,5% femei, care au fost distribuiți aleatoriu fie într-un grup de tai chi, fie într-un grup de exerciții aerobice. Ambele grupuri s-au angajat în patru sesiuni supravegheate de 60 de minute pe săptămână pentru o durată de 12 luni. Grupul de tai chi a practicat tai chi-ul în stil Yang, cuprinzând 24 de mișcări sau forme standard, în timp ce grupul axat pe exerciții aerobice a practicat activități precum urcarea scărilor, jogging, mers rapid și ciclism. Tensiunea arterială a fost evaluată la momentul inițial, la șase luni și la 12 luni, rezultatul principal fiind modificarea medie a TAS.
După 12 luni, studiul a demonstrat o diferență semnificativă în modificarea medie a tensiunii arteriale sistolice între cele două grupuri. Grupul de tai chi a prezentat o reducere mai substanțială, cu o modificare medie de -7,01 mmHg comparativ cu -4,61 mmHg în grupul de exerciții aerobice. Mai mult, grupul de tai chi a arătat reduceri mai mari ale tensiunii arteriale sistolice în decursul a 24 de ore și pe timp de noapte. Procentul de participanți care au obținut o reducere a TAS de cel puțin 10 mmHg a fost mai mare în grupul tai chi (35,3%) comparativ cu grupul de exerciții aerobice (27,8%).
Implicații și explicații:
La încheierea studiului, 21,8% din persoanele din grupul de tai chi a atins tensiunea arterială în intervalul normal fără medicamente, depășind cu 15,6% persoanele din grupul de exerciții aerobice. Mai puțini pacienți din grupul de tai chi au suferit o progresie a hipertensiunii arteriale comparativ cu grupul de exerciții aerobe (12,0% față de 17,7%). Cercetătorii propun că eficacitatea tai chi-ului poate proveni din capacitatea sa de a reduce excitabilitatea sistemului nervos simpatic, inducând un efect de relaxare.
Concluzie:
Acest studiu clinic randomizat oferă dovezi solide care susțin eficacitatea superioară a tai chi-ului față de exercițiul aerobic în reducerea tensiunii arteriale la persoanele cu prehipertensiune. Aceste descoperiri subliniază valoarea potențială pentru sănătatea publică a tai chi-ului ca măsură preventivă împotriva bolilor cardiovasculare la populațiile cu risc. Dorința de integrarea a practicilor tradiționale în asistența medicală modernă este în creștere, iar tai chi-ul apare ca o cale promițătoare pentru promovarea sănătății inimii și a bunăstării generale.
